Prima data am mancat julfa sau pelincile Domnului pe la 23 de ani si asta se intampla in Iasi la o doamna draga ce m-a gazduit o perioada . In Bucovina, de unde veneam eu, altele erau specialitatile de Craciun.
Si cum pasii si destinul m-au cam prins pe la Iasi a trebuit sa fac si eu julfa, macar o data in viata. La indemana mi-a fost cartea ’’ Povestile bucatariei romanesti “ (vol.4) a lui Radu Anton Roman de unde am luat reteta si am adus mici modificari pentru o julfa nu prea mare.
Julfa sau pelincile Domnului cred ca este unul dintre putinele deserturi de Craciun specifice doar Romaniei. Desi initial ele sa faceau doar cu canepa, usor , usor au inceput sa se faca si cu nuci. Aceasta modificare este justificata. In zilele noastre canepa se gaseste din ce in ce mai greu.
Reteta nu e grea, doar ca trebuie rabdare.
Ingrediente :
Aluat :
– 300g faina
– 1 lingura otet
– 1 pahar apa calda
– 1 lingura de ulei
– 1 lingurita sare
Umplutura:
– 500g nuca macinata
– 500ml apa
– 200g zahar
– 200ml miere de albine
Mod de preparare julfa sau pelincele Domnului:
Ingredientele pentru aluat se amesteca bine si se framanta pana obtinem un aluat potrivit de tare. Cu ajutorul unui sucitor intindem foi foarte subtiri de dimensiunea unei tigai.
Inainte vreme aceste turte, numite si pelinci se coceau pe plita. Acum se coc in tigaie sau in cuptor. Eu le-am copt pe un grill rudimentar.
Tigaia trebuie sa fie foarte bine infierbantata iar turtele trebuie sa fie mai mult albe, eu insa le-am cam prajit putin. Se coc pe ambele parti rezultand turtite tari.
Din acest aluat mie mi-au iesit 9 turte.
Dupa ce am terminat cu turtele facem sirop
Apa impreuna cu zaharul se pun la fiert pentru circa 10 minute dupa care se ia de pe foc si se adauga mierea de albine. Se amesteca bine si se lasa putin la racorit.
Intr-un vas mai generos incepem montarea julfei. Fiecare turta se inmoaie pe ambele parti (le scufundam) in sirop. Punem o turta dupa care presaram nuca macinata , apoi alta turta imbaiata si iar nuca pana terminam turnuletul.
Julfa se lasa la inmuiat cel putin 12 ore la temperatura camerei. Apoi se taie si se serveste cu bucurie in suflet pentru ca s-a nascut Domnul Nostru Iisus Hristos.
Spor la prajiturit julfa sau pelincile Domnului!
Pentru mine, confit canard-ul este o emblema a Frantei si este incarcat de amintiri de doua ori: o data, pentru ca imi aminteste de timpul petrecut acolo, a doua oara, pentru ca este unul dintre primele preparate (daca nu chiar primul…) pe care le-am incercat la Bistro, pe vremea cand nu aveam habar despre bucatarie. Pentru mine, canardul confit este o bucurie. Ma bucur din suflet ca a fost si pentru tine si familia ta!
Arata super Delicios!!!
Arata foarte apetisant !Imi plac descrierile tale. Sper sa incerc si reteta de confit curand cand voi cumpara rata aici:)!Numai bine si spor la prajiturit! pupici de la noi..
Ce farfurie frumoasă și colorată și sănătoasă 😉 !
La tine in farfurie arata trasnet. Dar urasc rata facuta in orice fel.Ultima data am dat si foc la bucatarie din cauza ei.Deci…un NU ratei!Pupici!
a iesit super, si cred ca merita sa stai sa jumulesti o rata, asta pentru cine stie si a vazut si are rabdare, dar se merita, pentru ca alta e senzatia cand stii ca tu ai pregatit tot de la cap la coada, felicitari pentru reteta si efort 😉