Astazi nu este despre retete, ingrediente sau restaurante unde se mananca bine. Astazi este despre proiectul Bucataria Hoinara se intoarce, despre care cu emotie o sa va povestesc.
La inceputurile bloggingului culinar, nu stiu cum am dat de fotografiile lui Razvan A.Voiculescu pe Facebook. Nu stiam cat de celebru este, dar m-au atras imediat fotografiile lui legate de relatia oamenilor cu mancarea, ingredientele si natura laolalta. Atunci cred ca am vorbit si ne-am imprietenit cumva.
In 2012 Razvan a lansat primul album Bucataria Hoinara si m-a invitat la lansare de la Iasi. A fost o bucurie sa fiu acolo si nu as fi indraznit atunci sa ma gandesc nici macar pentru o clipa, ca as fi putut fi intr-un album de genul ala. Tin minte cum priveam cu admiratie imaginile ce erau exact pe sufletul meu. Acolo se regasea bucuria de a gati, simplitatea si autenticul isi dadeau cumva mana, iar ochiul fotografului surprindea magia. Tot atunci am auzit prima data de Daniela Graura si Horia Simon, oameni pe care ulterior i-am cunoscut si pe care ii apreciez mult pentru daruirea lor din bucatarie .
Nu mi-am permis atunci un album, dar mi-am luat multe fotografii editate tip carte postala.
Bucataria Hoinara -experienta unui blogger culinar pas cu pas.
Iata ca am ajuns in 2019 si un mesaj urmat de un telefon m-au adus direct in povestea Bucataria Hoinara se intoarce. Bucataria Hoinara nu inseamna doar niste fotografii in care oamenii gatesc sau fotografii reusite cu mancare. Este vorba de mult mai mult, e vorba de magia bucatariei, de emotia transmisa aburind la capatul tigaii, de poveste mainilor si ridurilor celor ce gatesc in bucatarii modeste, de natura ce-si face loc in fiecare imagine, in diverse forme.
Ca sa intelegeti putin mai mult, Razvan Voiculescu impreuna cu Adriana Cocic, Razvan Sima, Seban Georgescu au surprins in diferite zone ale tarii oameni simpli, in bucatariile lor autentice gatind mancaruri specifice zonei lor. In fiecare asezare umana, inainte de a aparea cateringul si puhoaiele de restaurante, existau femei care gateau pentru comunitate in momentele importante: nunti, botezuri, inmormantari. In Ardeal se numeau socacite, in Moldova se numeau bucatarese. Socacitele au un rol important in acest album, mai ales ca aceasta indeletnicire se restrange vizibil de la an, la an.
Pentru mine ele sunt niste eroine pe care trebuie sa le tinem de mana cat mai mult timp.
Socacitele sunt atat de adevarate in acest album, incat fiecare rid si fiecare zambet te duc direct langa ele, la plita sau in batatura.
Pe langa femeile astea vrednice, Razvan ne-a facut loc si noua: bucatari, bloggeri, bacani, producatori, toti oameni pasionati si cu respect fata de mancare (Marius Tudosiei, Mircea Groza, Daniela Graura, Horia Simon, Adi Hadean, Carmen Paraschivescu, Jakob Hausman etc).
As putea spune ca in acest album a fost surprinsa o ipostaza noua a bucatariei romanesti, dar atat de veche in acelasi timp.
Nu ati auzit de masa umblatoare?
Bucataria
hoinara nu ar fi avut farmec fara masa umblatoare, acea masa veche pe care noi
toti am purtat-o in spate la inceputul fiecarui episod culinar. Nu, nu a fost
usor, dar si maine as cara masa aia pe orice poteca ar fi nevoie. Privind putin
mai in esenta, purtatul mesei in spate declanseaza o emotie puternica, vitala
pentru a gati apoi ore intregi. In cateva minute simti cumva alaturi de tine
toata stradania femeilor de la tara, toata sudoarea bunicilor si priceperea lor
de a face din cateva ingrediente din gospodarie o mancare plina de sens.
Fiecare dintre noi a gatit prin locurile in care vietuieste. Asadar veti observa fotografii din Ardeal, Oltenia, Dobrogea, Moldova. Recunosc ca cel mai mult mi-ar fi placut sa gatesc in Bucovina, adica acasa. Tot acasa este acum si la Iasi, asa ca masa umblatoare am plimbat-o pe la Cotnari si pe platoul Bucium, foarte aproape de unde chiar locuiesc.
Sper ca v-am facut curiosi si dornici sa rasfoiti acest album. Pentru mine, zilele astea cu gateala pe dealuri, cu masa in spate, cu cainele Igelkott printe picioare, cu exigenta lui Razvan si zambetul de zana al Adrianei au fost perfecte si raman la loc de seama si de povestit nepotilor.
El se poate comanda doar prin mesaj privat pe pagina Razvan A. Voiculescu sau pe mail, la adresa: [email protected]. Este un album cum nu mai gasiti pe aceasta tema. Daca tineti la valorile gastronomiei romanesti, la emotia autentica si peisajul rural fara machiaj, atunci acest acest album este pentru voi.
Un exemplar al acestui album ar putea fi al vostru daca participati la concursul nostru de pe Instagram (veti gasi acolo toate detaliile).
