Sunt asa entuziasta de locul pe care l-am descoperit, incat nu stiu de unde sa incep.
Stiu ca multa lume a auzit de Castelul de la Miclauseni si chiar a fost acolo, dar nu stiu cati au mancat la Miclauseni si s-au bucurat de acest privilegiu.
Palatul Sturdza sau Castelul Miclauseni, situat la 65km fata de Iasi si 20km fata de Roman este o minune arhitecturala asezata intr-o padure de foioase, alaturi de un asezamant bisericesc. Palatul dateaza de la 1904 (atunci cand a fost finalizata lucrarea) si nu a avut o soarta buna, asemenea tuturor castelelor si conacelor din tara. Partea istorica o lasam si ne intoarcem la partea gastronomica a locului.
Dupa ce interesul mi-a fost starnit de postarile de meniu ale locului, ne-am programat o vizita . Ce am gasit a fost: waw… se poate si la noi. Se poate sa gatesti cu pasiune, cu ingrediente locale si de sezon , cu imaginatie si bucurie.
Va zic doar ca langa restaurant exista o gradina de plante aromatice, ca laptele si branza provin din sursa proprie, dulceturi boieresti sunt facute in bucatarie, de asemenea sucul de rosii, muraturile si conservele de toamna. Unde mai pui ca echipa ce se ocupa de partea asta, respectiv maica si doamna Paula (bucatareasa) sunt mereu in cautare de idei, retete, combinatii.
Am gasit aici ceva pierdut in alte locuri, am gasit atitudine pozitiva, ospitalitate adevarata, timp pentru client si curiozitatile acestuia, bun gust si dragoste fata de mancare si mediu.
Incursiunea culinara a inceput cu salvie pane, o minunatie pentru papilele gustative, mai ales ca salvia era tocmai din gradina de care va povesteam.
Felul intai m-a cucerit iremediabil: supa crema de morcov, cu ghimbir si chimen. Gustul dulce cu note picante si crutoane facute exact cum trebuie m-au facut sa golesc bolul pana la ultima picatura.
A urmat felul principal , un pastrav la gratar cu sos toscan si orez salbatic, facut cu putin unt, ca vorba aceea, untul e binevenit cam peste tot. Deja simteam ca ar trebui sa ma opresc, dar am terminat tot, mai ales ca doamna Paula ne povestea atat de frumos .
Desertul s-a potrivit de minune: inghetata de casa, cremoasa si racoroasa. Ia spuneti voi in cate locuri gasiti inghetata de casa?
Dincolo de bucatele savuroase au ramas cuvintele, starile si bunatatea celor care ne-au primit. Din pacate atmosfera asta nu o prea gasesti prin restaurante.
Cu siguranta vom reveni pentru ca mai avem multe sa ne spunem si multe bunataturi de degustat.
Asadar esti in drumul Iasi –Roman (sau invers), fa un popas la Miclauseni. De obicei aici se serveste masa doar in weekend, dar da un telefon inainte si cred ca se poate rezolva 0 232. 713.172 , 0728.880.575. Nu v-am spus ca aici exista si locuri de cazare, adica puteti sa petreceti mai mult timp in natura.
Multumim mult!
Uf, ce frumos! Îmi doresc foarte mult să ajung acolo, le urmăresc mereu postările pe Facebook şi suspin. Au şi-un fel de bal weekend-ul ăsta, o întoarcere la Belle Epoque, cu joben şi mănuşi lungi. Paseista din mine oftează! 🙂
Este asa frumos incat ma reintorc. Pentru mine e mai aproape :)).
Castelul inca are nevoie de multe investitii dar mancarea si oamenii m-au cucerit.
Daca ajungi prin zona poate mergem impreuna.
Si pe mine m-a cucerit castelul de la Miclauseni si mai ales oamenii lui. Am petrecut acolo 3 zile care ne-au ramas in suflet ca un vis frumos si drag. De mancare nu mai zic cat de buna a fost! Atat de buna incat, pentru ca nu aveam cum s-o iau cu mine acasa, mi-am cumparat cartea lor de bucate. Si… ghici ce! Prima reteta incercata a fost salvia pane 🙂
Ma bucur mult ca ai scris su tu despre ei. Visul meu este sa ne intalnim odata acolo 🙂
Gand la gand cu bucurie.
Cartea de bucate o am si eu. Sper sa reusesc sa scriu o recenzie cat de curand.
Sper sa ne vedem curand!